Sunteti mandru ca sunteti roman?

Preiau de pe site-ul Revistei Tango, dintr-un superb si zguduitor - citit in zilele de dupa plecarea lui - interviu cu poetul, unul din raspunsurile sale, lectie si inspiratie pentru noi toti. 

Alice Nastase Buciuta: De ce sunteti mandru ca sunteti roman?

Adrian Paunescu: Nu sunt neaparat mandru ca sunt roman, sunt doar impotriva celor care cred ca e un pericol sau un nenoroc sa fii roman si ca a fi roman nu inseamna nimic in ordinea firiiSunt mandru ca sunt om, si nu am hotarat eu ca mama si tata trebuie sa ma nasca, dar am acceptat ca ei sunt mama si tatal meu si, din vorba in vorba, din fapta in fapta, i-am iubit, si-acum mi-e dor de ei si n-am unde sa-i gasesc ...
Am aflat de mic ca sunt roman. Sigur ca, o perioada, cat se canta in clasa intai si a doua imnul Uniunii Sovietice, am crezut ca a fi roman e o subdiviziune a imnului Uniunii Sovietice. Am aflat ca sunt din Barca, am aflat intre timp ca avem vecini, Goicea, Giurgita, Mosneni. Dupa aia am aflat ca exista un judet Dolj, dupa aia am gustat ideea de a fi component al unei tari si al unei natiuni. |ntre timp viata mea s-a amestecat cu viata celorlalti de aceeasi conditie. As fi mandru ca sunt roman daca am reusi sa iesim din subdezvoltare, din rautate, din marasm, din otrava. E un circuit de otrava in Romania, un circuit infernal. Sigur ca e si in alte parti, dar eu pe asta, al nostru, il simt si il arat cu ajutorul cuvintelor mele.
Si, mai cu seama, as fi mandru ca sunt roman daca am reusi sa cream competitia valorilor si sa respectam clasamentele de dupa fiecare etapa a competitiei. In Romania nu se termina o competitie ca incepe alta. In genere, ar fi de buna folosinta unitatea lumii si a criteriilor. In fine, as fi mandru ca sunt roman daca n-as sti ca, o parte importanta din lucrurile penibile pe care le traim in aceasta tara, le-am mai trait.
O parcurgere a publicisticii lui Nae Ionescu, Mircea Eliade, Cocea, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Arghezi, Seicaru, dintre cele doua razboaie mondiale, ne arata ca ei sunt, parca, recenzentii de atunci ai evenimentelor de astazi, pentru ca evenimentele se repeta. Am intrat ca un ac de patefon in acelasi sant al placii de patefon si emitem mereu aceeasi muzica. Nimic nou. Deci nu pot fi mandru, dar nu mi-e rau ca sunt roman si as vrea sa ridicam conditia de roman la o altitudine cu adevarat universala. Sigur, suntem o tara mica, sigur ca tot ce facem noi sta in umbra a ceea ce fac imperiile, dar exista si retete pentru iesirea noastra de la etcetera.