luni, 18 octombrie 2010

Perle ori rauri ...


Amintirile mele sunt intotdeauna istovitoare si aducatoare de furtuni launtrice ...
Amintirile mele sunt intotdeauna insotite de parfum. Parfumul starii ... 
Amintirile mele sunt intotdeauna bine venite, ba chiar provocate sa apara ...
Amintirile mele sunt intotdeauna expresive si rezumative. Si vii ...
Amintirile mele sunt intotdeauna pentru totdeauna si indisolubil legate de suflet ...
Amintirile mele sunt intotdeauna neselective si nerabdatoare sa-si spuna parabola prezentei ... sau pe cea a intarzierii ...
Amintirile mele sunt intotdeauna strigate in interior, dresate si rearanjate apoi pentru lumea de afara ...
Amintirile mele sunt intotdeauna usor sasii, sau surde, sau far' de-o mana ori un picior ... nu ies niciodata intregi ... organul lipsa, simtul lipsa imi ramane doar mie ... 
Amintirile mele sunt intotdeauna lipsite de muzicalitate ... au doar culoare ...
Amintirile mele sunt intotdeauna limanul meu ...
Amintirile mele sunt intotdeauna prapastia mea izbavitare ...
Amintirile mele sunt intotdeauna aducatoare de lacrimi - perle incolore si sarate ori rauri incolore si sarate ...
Amintirile mele sunt intodeauna aminirile ingerilor mei ...
Amintirile mele sunt intotdeauna ...

Orele ...


Da, s-a intors vremea mea, vremea gandurilor si a creionului ascutit zilnic si tocit zilnic, de mai multe ori pe zi , ore si ore .... da, s-au intors orele mele....
Toamna nu e anotimpul meu, asa cu nici valsul nu e dansul meu  ...
Sufletul meu si memoria mea si povestile mele insa vibreaza toamna, mai mult ca oricand .... Vibreaza cand se asterne intunericul in plina zi, cand norii paclosi se cheama si se aduna, cand picaturile pornesc repezite si mari doar cat dureaza prima lovitura de asfalt si cat inabusa strivirea ei un fir de praf, pentru ca apoi sa puna stapanire pe amiaza picaturile marunte si destoinice, fidele si reci... cand vantul tachineaza frunze ruginii si frunze galbene ... frunzele mele galbene, cele mai frumoase frunze ... nici vii, nici moarte ... si le desprinde de ramura vietii lor si le arata strada mea intreaga, si orasul intreg, de sus , asa cum ele nu l-au vazut niciodata... asa cu eu nu l-am vazut niciodata ...
C e frumoase sunt florile toamnei... ce miros salbatic au ... o crizantema, mare, bogata, de orice culoare ar fi, de orunde ar veni, cu mirosul ei imi face teama ... e frumoasa si imi face teama ... un brat de crizanteme marunte, ca niste farfurioare pentru papusi, colorate cum vrei tu, cum le-ai ales si, asezate pe bratul meu , sau in vaza de colo , cu mirosul lor patrunzator , imi fac frica ... ce frumoase sunt .... cum respira frica in mine ...
Toamna nu e anotimpul meu, asa cum valsul nu e dansul meu ...
Toamna mi-e frica sa nu mor ... toamna mereu mi-e teama ca o sa mor ...