Pale de vant vinetiu zdrentuiesc norii si-ii aluga, ii destrama, ii pierd...
Picaturile mari se lovesc de geamuri si de tabla incinsa a pervazului si se sparg cu zgomot improscand linistea amiezii.
Frunze speriate parasesc ramuri si se avanta descriind cercuri largi, prafuite.
Aleile fumega usor, ude.
Aerul devine dens, aproape palpabil si greu de respirat.
O perdea de apa leaga cerul de asfaltul incins.
E o stare de nervi care se contureaza in suieratul vantului si al ploii.
Five o'clock, iulie.
Îmi place postarea. Nu ai mai scris de ceva vreme... chiar mă întrebam la un moment dat ce s-a întâmplat.
RăspundețiȘtergereMultumesc. Multe s-au intamplat, chiar o sa scriu ceva aici, mai tarziu.
RăspundețiȘtergereFrumos :). Abia aştept să văd cu ce vei reveni în forţă...
RăspundețiȘtergereInteresant.
RăspundețiȘtergere