Excursie pentru minte, suflet si trup ...

Am fost in Busteni in mijlocul lui ianuarie, chiar cand si-a scuturat iarna preaplinul de ninsoare peste orasul mic si neindoielnic urat- asa cum mi-a parut cand am pus piciorul, pentru prima oara, in gara marunta. Vizavi de gara, o biserica, alaturi de biserica, vai, caminul cultural; trei pasi mai incolo, primaria; apoi un magazin cumva mai rasarit - un mall la scara de macheta, spitalul orasenesc si... cam atat. Vizavi de toate acestea, in rand cu gara, trei sucursale de banci alternau cu case si dughene. Totul gri, in seara care cobora rece si umeda, totul gri, dar cu speranta primilor fulgi marunti si tari - asa m-a primit Busteniul, asa mi-a speriat dorul de sanius si de brazi curbati de zapada. Unde am nimerit?
In casa e cald, foarte cald si nu ne lipseste nimic, in afara de ceva entuziasm, lasat cu buna stiinta pe peronul garii, prada deznadejdii.
Dimineata, minune... totul in jur e alb si visul prinde a se muta in realitate. Uite:

E minunat !!!

Problema: telecabina din Busteni pleaca din ora in ora, tocmai am ratat-o pe cea de doua, si, cum la patru se intoarce ultima, ne-ar ramane doar vreo 20 de minute sa ne invartim pe sus, asa ca facem stanga imprejur si cautam o cursa spre Predeal. Absolut superb: ajungem in Predeal si urcam cu telescaunul - intre noi fie vorba, cand zic superb exclud zborul cu agregatul din propozitie fiindca am rau de inaltime, si cu asta am transmis totul... Superb deci: de sus, din varf, cum te uiti roata in jur ...  nu vezi nimic, abia zaresti brazii, ca esti in nori, adica in ceata... Luam un vin fiert, dar nici el nu ajuta prea mult cu zarea incetosata, asa ca ne hotaram sa coboram, pe jos, cu bocancii din dotare, pe o partie necunoscuta noua - asta se numeste, in termeni moderni, provocare, dar eu i-as zice asa, aventura... Iata aventura in imagini:

 

FOG AND OLD LACE

SUPERB, ZIC

Si tot asa, pana jos...

Si jos, hai la Cioplea... Stai ca se intuneca, stai ca piciciorusele racisoare, stai ca foame, hai ca se rezolva totul sus... Bineeee, hai, cu juma de gura, io. Si purcedem la drum, si noi doi, doua nevoi... Si hai discutii despre ce frumos e, despre nenea ursu, despre schiori, vezi, au schiuri subtiri, se antreneaza, asta e pt schi fond, despre nenea ursu, despre cum fu acu cativa ani, cand pe acelasi drum, noi doi..., despre nenea ursu... Nu vi se pare ca revine un subiect, obsedant, in enumerare? Da: nenea ursu! Bravo! Mi-era o frica, mama mama, si mi se facea din ce in ce mai frica si mai frig, si tot mai frica... Si, la un moment data, cum mergeam noi si numaram curbele: "hai ca dupa curba asta e Cioplea", de nu se mai terminau curbele, scutite, evident, de prezenta cabanei, se aude asa, deodata, ham-ham, de undeva mai alaturea cu drumul, dinspre un fel de curte, ascunsa subversiv in ceata.. Si dupa ham-ham, se aude, pe mai multe voci, hau-hau, si pe urma doar auuuu-auuuu... Uite curba, da-i inainte, uite cabana, uite nu e nimeni, hai sa coboram pe stradela acum... doar nu-ti mai e frica, ca sunt vile si pe o parte si pe alta.... doar le stii, uite-o p'aia cu ... si pe aia cu biliardu, hai ca mai avem putin , hai ca acu suntem in Predeal, hai ca dupa curba asta - gata cu curbele, nu mai suport curbele!!!! - e podu, si, dupa pod e gara ... Curat gara. Gara era, da trenu, (inca) nu. Hai la maxi-taxi; maxi-taxi, nu era... hai inapoi in gara, vine un tren...Si-a venit, dupa o ora jumate, si-am plecat dupa inca juma de ora, ca steptam sa treaca nu's ce tren... Uite, gara din Busteni... sa n-o mai recunosc, de cat o asteptasem, imi parea si mai mare si asa de aprope de casa...

Final pentru prima zi in zapada....

Superb, zic....

va urma