Ieri, langa biroul meu a ars o casa ...
O casa saracaciosa, mica, de chirpici si lemne strambe, cu usi mici si ferestre alandala puse, cu geamlacuri de mai multe neamuri si dinastii, cu acoperis impestritat de tabla ruginie, verzulie si gri, cu muschi uscat, acelasi muschi ca si pe gardul de lemn negru, lasat inspre curte, sprijinit de natura - doi pruni firavi alaturi. O casa de tigani saraci, ramasi si fara putinele boarfe, si fara putina casa in mijlocul iernii, in buricul Bucurestiului....
Urla tiganca ca din gura de sarpe ca auru ei..... urla si puradelu de sperietura si de foame... urla si tiganu de nervi ...Pompierii taceau si-si mai faceau, la rastimpuri, semne.
O vreme s-a auzit doar huruitul masinilor cu tulumbe si trosnetul focului in timp ce flacarile muscau adanc cocioaba... In jumatate de ceas se mai vedea doar un morman de moloz sub un lac de spuma. Alaturi, niste oameni care se pregateau de plecare si altii - muti acum: si nevasta si barbatul si copilul amortit de frig - care se pregateau sa ramana...
Asta a fost ieri.
Azi, langa mormanul de moloz ud, a rasarit un cort de panza murdara si, alaturi, un foc zbanghiu la care se incalzesc mama, tata, puradelul si doi caini care lipsisera din peisaj ieri, sau pe care, neatenta, nu ii observasem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu