Ma gandesc sa imi iau picioarele la spinare si sa plec.
Gasesc totul in jur atat de urat, de marunt si ponosit, si ma visez in varful unui munte, al celui mai inalt munte, de unde pot vedea si eu ce vede el: jumatate de lume - jumatatea frumoasa, vesela si colorata, roata imprejurul meu.
Ei, lăsaţi, să vedeţi ce frumos veţi vedea viitorul de mâine în jurul Dvs; bine, asta nu înseamnă că trebuie să renunţaţi la a visa, chiar şi cu ochii deschişi; mulţi oameni nu pot face asta...
RăspundețiȘtergereŞtiu câtiva oameni care vor să scape de cenuşiul cotidian la fel ca dumneavoastră.
RăspundețiȘtergereŞi mie mi se întâmplă să vreau să evadez...uneori chiar reuşesc asta...
.. ei draga, aku nu ne mai putem kk de atata visare, clar de luna, sushi, feng shui, jazz, laptaria lu Bulake, vesta de la Nikon, tzigari de foi, poezie, cismigiu, vamaveche si mahalale cu parfum de demult. hai s-o zguduim un pik (pe lumea asta rea) ma leshi!
RăspundețiȘtergere@catalin fudulu: exista un maine atasat la fiecare azi... si n-as renunta nici in ruptul capului... Multumesc.
RăspundețiȘtergere@costea: cand nu vom mai simti nevoia sa evadam, vom fi mai putin vii. Mersi.
@Anonim: constipatia cronica de care sufar - ma mir ca nu ati intuit, tine strict de consumul redus de apa la care ma supun din ignoranta;
va fi Canon, l-am ales deja si fac planuri de finantare.
Mie mi se pare cam prea zguduita deja, eu as parfuma-o cu Givenchy si mi-ar surade strengareste...
Cere si ti se va da!