Traim...

      Cand s-a hotarat sa plece, avea in minte un anume loc in care va sta, o anume ordine in care se vor petrece evenimentele fiecarei zile, si mai ales, faptul ca nu va fi singura. Totul insa a fost dat peste cap de cum a urcat in tren: miercuri, aproape de ora pranzului, nimeni in compartiment, doar seful de gara pe peron la sosire, cabana deschisa abia in ajun, frig in camere, meniu sarac si doar un locatar cazat, pe langa personal - o femeie pentru curatenie si bucatarie si sotul ei pentru alte cerinte si pentru barul cu 3 sticle in stoc. 

      Dupa o saptamana in care n-a scris nici zece pagini, s-a intors in capitala cu nervii zdruncinati si cu sfarsala in trup. Nu poate scrie daca nu traieste; o conversatie agreabaila sau o discutie plata, o plimbare pana la apa ce susura inselator in spatele cabanei si-un schimb de impresii la dejun, o partida sclifosita de pescuit in lacul rece de munte, un pahar de vin la cina si poate un blues in surdina, amestecat cu fum subtire de tigara. Fotografii; pentru fiecare schimbare de lumina, ori pentru o idee fulgeratoare, pentru un mise-en-place studiat inca de ieri, o floare sau un nor... 

      Inspiratie din trairi...